Aur din mina Roşia Montană din Transilvania

19.08.2024 22:25

Minele de la Roşia Montană, care au o vechime de două mii de ani, au fost importante încă din vremea romanilor, fiind situate în Transilvania. Aici a fost un important loc de exploatare a aurului, despre care mărturisesc și cele 24 de tăblițe de ceară care înregistrează detalii despre extracție. Aceste tăblițe sunt expuse în muzeul local al mineritului, care include și un complex de coridoare romane și medievale labirintice. Recent, compania canadiană Gabriel Resources a încercat să relanseze extracția de aur și argint, dorind să construiască cea mai mare mină de suprafață de pe continent. Aceasta nu a fost acceptată de localnici, care se tem de distrugerea ecosistemului local și de pierderea unui important monument cultural, cum sunt coridoarele și arenele romane. Extracția extinsă de aur ar putea, de asemenea, să perturbe caracterul tipic al regiunii, care este format din mici sate de minerit.

Roșia Montană este o localitate din județul Alba, în regiunea istorică a Transilvaniei. Se află în Munții Apuseni. În localitate trăiesc puțin sub trei mii de locuitori. Peisajul din jur este bogat în minereuri de metale și localitatea are o istorie minieră de cel puțin 2000 de ani. În anul 2021, peisajul minier de la Roșia Montană, cu o suprafață de 1663 hectare, a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO după lungi dispute.

Resursele bogate de aur și alte minerale din zonă sunt exploatate cel puțin din perioada Romei antice. Deja Herodot în secolul al IV-lea î.Hr. menționează extracția aurului în această zonă de către etnicii Agathyrsi, apropiați de sciți. Resursele de aur au fost unul dintre motivele înființării provinciei romane Dacia la nord de Dunărea Inferioară de către împăratul Traian în anul 106. Așezarea romană creată a fost numită Alburnus Maior, iar populația era compusă în principal din coloniști iliri. Romanii s-au retras din Dacia în anii 70 ai secolului al II-lea. În perioada târzie a antichității și în evul mediu, instalațiile de extracție și infrastructura au început să se degradeze. Situația instabilă la granițe și perioada tumultuoasă a migrațiilor nu au permis susținerea prosperă a industriei miniere.

Abia în evul mediu târziu au intrat în vigoare măsurile de imigrație ale regilor ungari, care au adus în țară așa-numiții sași din Transilvania, coloniști maghiari și au relocat o parte din secui. S-a stabilizat industria minieră modestă, care însă nu a fost niciodată capabilă să se compare cu dimensiunea sa anterioară. Abia după ce a fost îndepărtată amenințarea turcă, Maria Tereza a fost capabilă să extindă extracția. Ca una dintre cele mai mari mine din monarhie, Roșia Montană a devenit un sprijin financiar pentru imperiul dunărean și pentru casa de Habsburg. Minele au fost extinse cu ajutorul minerilor germani, care au contribuit și la formarea peisajului cultural - de exemplu, satele din zonă au elemente arhitecturale și urbanistice germane.

Extracția aurului a continuat și în perioada comunistă a României. Mina de aur a funcționat până în anul 2006. După închiderea acesteia, au existat încercări de reluare a extracției. Acest lucru a generat o undă de opoziție, iar Camera Deputaților română a respins proiectul de extracție posibilă și a declarat zona ca monument istoric de importanță națională, ceea ce reglementează semnificativ activitățile industriale.

V-a plăcut acest articol și doriți să primiți sfaturi și recomandări similare pe email?